• Foto-2

  • - CRED în datoria de a apăra teritoriul şi interesele României în orice situaţie. -

  • - CRED în obligaţia mea de a respecta cu stricteţe legile statului român. -

  • - CRED în dreptul la libertate şi siguranţă a fiecărui cetăţean al patriei noastre. -

  • - CRED în libertatea de gândire şi conştiinţă, în viaţa privată şi de familie a oricărui om. -

  • - CRED că omul trebuie să moară aşa cum s-a născut - liber şi egal în demnitate şi drepturi. -

  • - Să-mi ajute Dumnezeu ca această credinţă să nu dispară niciodată. -

15 IULIE – ZIUA SUBMARINISTULUI

Scris de ligammm

            Anii trec, sărbătoarea-i tot mai tristă…

    Pe durata celei de a doua conflagrații mondiale, o nebunie care a produs atâta rău omenirii, Marina Militară Română a folosit în misiunile sale din bazinul Mării Negre, pe lângă navele de suprafață, și trei submarine: „Delfinul”, „Rechinul” și „Marsuinul”. Istoria armei, scrisă în anumite momente ale sale chiar cu sacrificiul vieții combatanților, ne amintește nouă, celor de astăzi, că acele trei submersibile și-au făcut cu onoare datoria, echipajele aflate la bord dovedind nu numai pricepere tehnică și marinărească, dar și un apreciabil sentiment patriotic. Așa cum era de așteptat, misiunile îndeplinite de către aceste nave și echipajele lor pe coastele Turciei, la intrarea în Bosfor, la Batumi, Ialta, Sevastopol sau Kerci,  nu au fost privite cu ochi buni de răsăritenii noștri „eliberatori” , fapt ce a generat o puternică presiune asupra Statului Român, exercitată mai ales după Tratatul de Pace de la Paris din anul 1947, acord al marilor puteri prin care României i-a fost interzisă deținerea acestui tip de navă. Oricum, cele trei submarine nu mai erau în țară încă din 1944, deoarece imediat după actul de la 23 august eliberatorii noștri le-au „îndrumat” către porturile lor, acolo fiindu-le de trebuință cam până prin anii `50 – `51. Despre eroismul, onoarea și demnitatea dovedite de către ofițerii și maiștrii militari aflați în stuctura echipajelor nici vorbă. Noul sistem politic nu avea nevoie de asemena exemple… Timpul a trecut, lucrurile se mai schimbase cât de cât, așa că în anul 1986 în serviciul  Marinei Române a intrat un nou submarin, botezat „Delfinul” în respect față de predecesorul său, care de multă vreme își depusese osatura la fier  vechi. Noul submersibil, o navă de luptă bine cotată și bine dotată, dar și pe bani grei cumpărată, s-a bucurat de la bun început de un echipaj instruit, un echipaj care a dovedit capabilitatea de a-și îndeplini cu brio misiunile încredințate.

       Funcționalitatea la parametrii normali a submersibilului „Delfinul” n-a durat decât nouă ani, pentru că din 1995 încoace nava și echipajul său au uitat cam cum e viața prin adâncuri de ape, trecând, bineînțes fără voia lor, la regimul specific navelor de suprafață. Să mai navige, nici pace! O mai face din când în când mutându-se de la o dană la alta, dar numai pentru repoziționarea navelor acostate la cheu! De ce așa? Răspunsul cred că și-l imaginează fiecare: Schimbarea regimului politic în țara noastră, un lucru dorit și așteptat de altfel, a generat o sumedenie de probleme, în cazul de față mă refer la cele cu aspect financiar, așa că mai marii nației n-au mai găsit nici timp și nici bani pentru a asigura  viața activă acestui submersibil, iar acesta, pentru că așa este el gîndit și făcut, nu poate naviga prin adâncuri alimenatat doar cu… promisiuni electorale! Uite așa s-a ajuns, spun acest lucru cu părere de rău, ca despre funcționalitatea unicului nostru submarin să nu poată vorbi acuma decât… la timpul trecut!

        Pe data de 15 iulie este ZIUA SUBMARINISTULUI! O zi devenită tradițională, o zi cu respect trecută în calendarul anivesar al Armatei Române. Este frumos și este bine că există o asemenea zi, un real moment al omagiului adus submariniștilor de ieri și de azi, oameni care și-au făcut și își fac datoria, indiferent de vitregia condițiilor în care își desfășoară activitatea profesională. Dureros e că această sărbătoare este marcată de o profundă tristețe, iar despre motivele care au generat-o, oricât te-ai strădui nu poți afirma că a sosit timpul pentru a fi măcar diminuate, dacă nu eliminate!

         Tristă sărbătoare! Îngrozitor de tristă… Eu, însă, și poate mulți alții ca mine, mă înclin cu respect și pioșenie în fața actelor de bravură profesională făptuite de către submariniștii trecuți în neființă, salut cu respect profesionalismul celor care încă navigă prin valurile vieții, iar pe cei care acum dau valoare numerică echipajului submarinului „Delfinul”, îi salut cu deplină considerație!

 

M.m.p.(rtr.) Dumitru MIHĂILESCU

Lasa un comentariu

Trebuie sa fii autentificat pentru a posta un comentariu.