Liga Maiștrilor Militari de Marină

Este bine şi corect să precizăm că perioada aprilie 1951 (momentul desfiinţării Corpului Maiştrilor Militari de Marină) – august 1965 (momentul reînfiinţări acestui corp) nu poate fi nicicum caracterizată drept o perioadă – vid din punctul de vedere al relaţiei tehnică – tehnician, ba din contră, chiar dacă acesta din urmă se numea subofiţer tehnic, relaţia respectivă nu numai că a existat, dar s-a și bucurat de elogioase aprecieri din partea comandanţilor de nave, unităţi şi mari unităţi. Absolvenții școlii reintrată în circuitul învățământului militar și-au făcut datoria cu pricepere și responsabilitate, mai ales că anii 1962 -1965 au fost și cei în care s-a recepționat tehnica navală intrată în dotarea flotei militare prin achiziția de nave noi, așa cum au fost vânătorele de submarine  și navele purtătoare de rachete, operând pe mai departe cu tehnica sofisticată de la bordul acestor bastimente. …

Structurată pe doi ani de studiu, școala a început cu 25 de elevi înscriși direct în anul II, după un examen de admitere la care au participat soldații ce-și făceau stagiul militar la nave. După promoția 1961, prima după revenirea la sistemul de școlarizare și singura ce-a avut durata de pregătire de doi ani, au urmat promoțiile 1962, 1963 și 1964, acestea cunoscând trei ani de pregătire. Deși dorința de instruire exista în rândul celor care urmau să ocupe funcții cu responsabilitate tehnică la bordul navelor sau în unitățile terestre ale marinei, și asta chiar dacă despre gradul de maistru militar încă nu se discuta, din păcate pregătirea de specialitate suferea mult, pentru că numărul orelor specifice științelor sociale, cele necesare indoctrinării, era exagerat de mare. Istoria Partidului Muncitoresc Român, istoria Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, Munca politică de partid în rândul forțelor armate se dovedeau a fi materii prioritare, de parcă absolveții urmau să devină activiști ai partidului, nu tehnicieni militari.   

    Conform Ordinului Marelui Stat Major nr.CL 00966 din 21 august 1965, vechea sintagmă „maestru militar de marină” revine în actualitate odată cu reconsiderarea Corpului Maiștrilor Militari de Marină ca entitate profesională prezentă în structura Marinei Militare, dar de această dată uşor modificată, adică nu „maestru militar”, ci „maistru militar de marină”, pentru prima oară având aplicabilitate în toate categoriile de forţe ale Armatei Române, nu numai în marină.

După cum era de aşteptat, vechii subofiţeri de marină – promoțiile 1961, 1962, 1963 şi 1964, recunoscuţi ca subofiţeri tehnici de marină, dar şi celor recrutaţi de la trupă,  au oportunitatea de a primi noile grade militare însă cu condiția susținerii unui examen de diferenţă, atât teoretic, cât și practic. Şcoala de subofiţeri de marină îşi schimbă şi ea numele în Şcoala de maiştri militari de marină. Uniformele şi gradele rămân în uz până în anul 1989. După acest an, maiştri militari de marină îşi primesc gradele ce sunt în uz inclusiv astăzi. Perioada trecerii dintr-un corp în altul prin susţinerea aceslor examene s-a încadrat între anii 1967-1972.

Condiţiilor speciale impuse prin ocuparea militară a ţării de către trupele sovietice după 23 august 1944, dar şi măsurile abuzive luate de comandamentele acestora privind desfiinţarea principalelor componente ale marinei române, au făcut ca interesul în a pregăti viitorii tehnicieni marinari să scadă simțitor, fapt demonstrat în primul rând prin reducerea substanțială a efectivului celor aflați la pregătire în şcoala de submaeştri. …