• Foto-2

  • - CRED în datoria de a apăra teritoriul şi interesele României în orice situaţie. -

  • - CRED în obligaţia mea de a respecta cu stricteţe legile statului român. -

  • - CRED în dreptul la libertate şi siguranţă a fiecărui cetăţean al patriei noastre. -

  • - CRED în libertatea de gândire şi conştiinţă, în viaţa privată şi de familie a oricărui om. -

  • - CRED că omul trebuie să moară aşa cum s-a născut - liber şi egal în demnitate şi drepturi. -

  • - Să-mi ajute Dumnezeu ca această credinţă să nu dispară niciodată. -

DIN ȘI DESPRE MARINĂ “Limbajul marinăresc” (Ep.2)

Scris de Eremia


Din cele mai vechi timpuri, cu rare excepții, meseria de marinar a fost practicată de unii, dar despre marinari au scris alții. Aceștia din urmă, fiind cărturari, erau puternic influențați de scrierile înaintașilor, chiar dacă, uneori, scriitorul însuși avea propria lui experiență nautică. Cu timpul, între forma vie a limbajului marinăresc și înregistrarea lui în scris au apărut diferențe care se perpetuează nu neapărat din necunoașterea realității, ci mai ales datorită prestigiului de care se bucură cuvântul scris. Mai intervine și teama unor oameni „culți” de a fi luați drept „provinciali”. Cel mai clar exemplu românesc de asemenea cuvinte-fantomă este „prora”, apărut în greaca veche, trecut apoi în latină și italiană și preluat de scriitorii noștri cunoscători de limbi clasice. Românii însă n-au moștenit decât puține cuvinte marinărești direct din latină, majoritatea lor fiind preluate pe filiera italiană, turcă sau prin greaca bizantină și nouă, adesea și din engleză, franceză, germană, rusă etc. Forma articulată invariabilă prova provine din dialectul venețian, fiind o prescurtare a expresiei provavia. Din acest dialect, românii au luat mai multe cuvinte: candeliță, floc (în sensul de velă), țaparină, valadă etc. Dar influența venețiană se vede cel mai bine în țapapie (din zapapie), cuvânt care se regăsește numai în limba română! Neînțelegând diferența terminologică dintre „obiect” și „direcția lui”, unii au tradus comanda franțuzească larguez devant printr-un nonsens: lărgiți înainte, înțelesul real fiind mola prova, adică „dezlegați parâma care ține prova fixată de mal (sau de o altă navă)!”. Academicianul profesor Alexandru Graur a mers și mai departe. Prefăcându-se că nu înțelege semnificația cuvântului invariabil prova, le-a reproșat marinarilor că „strică limba”, deoarece folosesc forma articulată după prepoziții, în expresii ca „se vede un far în prova”.
Cdor.(rtr.) NECULAI PĂDURARIU
(va urma)
 

Lasa un comentariu

Trebuie sa fii autentificat pentru a posta un comentariu.