• Foto-2

  • - CRED în datoria de a apăra teritoriul şi interesele României în orice situaţie. -

  • - CRED în obligaţia mea de a respecta cu stricteţe legile statului român. -

  • - CRED în dreptul la libertate şi siguranţă a fiecărui cetăţean al patriei noastre. -

  • - CRED în libertatea de gândire şi conştiinţă, în viaţa privată şi de familie a oricărui om. -

  • - CRED că omul trebuie să moară aşa cum s-a născut - liber şi egal în demnitate şi drepturi. -

  • - Să-mi ajute Dumnezeu ca această credinţă să nu dispară niciodată. -

File din istoria Corpul Maiștrilor Militari de Marină. Ep(6)

Scris de Eremia

 

EPISODUL 6:
Condiţiilor speciale impuse prin ocuparea militară a ţării de către trupele sovietice după 23 august 1944, dar şi măsurile abuzive luate de comandamentele acestora privind desfiinţarea principalelor componente ale marinei române, au făcut ca interesul în a pregăti viitorii tehnicieni marinari să scadă simțitor, fapt demonstrat în primul rând prin reducerea substanțială a efectivului celor aflați la pregătire în şcoala de submaeştri. De fapt nici nu a durat prea mult până când, în anul 1950, respectiva instituţie şi-a întrerupt activitatea, elevii aflaţi în pregătire fiind transferaţi, în mare parte, la şcoala de ofiţeri de marină. La mai puțin de un an, în 1951, a intrat sub „tocător” şi personalul purtător al gradului de maestru militar, această categorie de personal fiind desfiinţată, iar membrii săi, fără a se ţine cont de valoarea pregătirii şi a experienţei profesionale, au fost trecuţi în corpul cartnicilor – după modelul flotei sovietice, gradele militare fiindu-le transformate în cartnic (caporal), cartnic major (sergent), cartnic şef (sergent major) şi miciman (plutonier), denumiri ce s-au menţinut până în anul 1959, când în marina română s-au introdus gradele româneşti tradiţionale pentru corpul subofiţerilor. Singura diferenţiere care apărea era aceea că sergenţii şi cartnicii de carieră căpătau denumirea de „reangajat”. Însemnele adoptate erau eminamente sovietice.
Corpul cartnicilor, total inadecvat tradițiilor marinei militare române se eroda pe zi ce trece, demonstându-și lipsa de eficiență. Ca urmare se punea problema găsirii unui sistem în stare să pună capăt lipsurilor în pregătirea specialiștilor. A fost nevoie de 9 ani, pentru ca mărimile din vârful ierarhiei să realizeze – forţaţi de evoluţia tehnicii, nu de dragul şi dorul nutrite faţă de entitatea profesională pe nedrept desfiinţată – că întreruperea funcţionării şcolii pregătitoare a fost o mare eroare, sistemul de recrutare, bazat în special pe principiul „cât de bine se închide dosarul” demonstrând că avea o relaţie anemică cu cerinţele impuse de măiestria unui tehnician. Astfel, la data de 1 noiembrie 1959, conform Ordinului M.St.Mj. nr. CL 01364, din păcate tot după modelul sovietic, se hotărăște înfințarea unei şcoli care să pregătească subofițeri pentru marina militară, corpul maiștrilor rămânând în continuare desființat.
(va urma)

Lasa un comentariu

Trebuie sa fii autentificat pentru a posta un comentariu.