• Foto-2

  • - CRED în datoria de a apăra teritoriul şi interesele României în orice situaţie. -

  • - CRED în obligaţia mea de a respecta cu stricteţe legile statului român. -

  • - CRED în dreptul la libertate şi siguranţă a fiecărui cetăţean al patriei noastre. -

  • - CRED în libertatea de gândire şi conştiinţă, în viaţa privată şi de familie a oricărui om. -

  • - CRED că omul trebuie să moară aşa cum s-a născut - liber şi egal în demnitate şi drepturi. -

  • - Să-mi ajute Dumnezeu ca această credinţă să nu dispară niciodată. -

Spiritul Crăciunului

Scris de ligammm

 

     Vorbim despre Rai de când ne naștem și până la plecarea către Împărăția Cerului, interpretând acest loc, absolut mirific în concepția tuturor celor care se gândesc la el, ca pe o oază de liniște și de bună simțire. Că acest Rai este localizat în perioada vieții petrecută pe Planeta Pământ când în familie, când în profesie sau oriunde omul are convingerea că se simte  minunat, este mai mult decât bine! Ce  uităm însă adesea noi, adulții care fiind mult prea ocupați cu asigurarea existenței sau, uneori, dezinteresați în a crede într-o asemenea simțire de bine, este să ne amintim de Raiul copilăriei, acel moment al vieții când părinții noștri, acești oameni minunați care cândva ne-au înlesnit accederea în acest Rai oferindu-ne, pe lângă lucrul cel mai de preț numit viață, și acele minunate clipe de bucurie trăite în respect deplin față de spiritul Căciunului?!

     Ce este de fapt acest spirit al Crăciunului? Este cel care vesteşte pace pe pământ între oamenii plăcuţi lui. Este febrila căutare a darului potrivit ce nu poate fi găsit sau costă mai mult decât ne putem permite, prelungind astfel aşteptarea citită în ochii copilului, a tânărului, a soției, a soțului. Este – și acest aspect vreau să-l subliniez, așteptarea de către părinți a unui telefon, a câtorva rânduri scrise pe suport de hârtie sau electronic, dacă mai mult de atât nu se poate, pentru că aceste suflete, adesea destul de încercate de necazuri și dor, își doresc cu ardoare așa ceva!… E drept, poate în lunga sau mai scurta defilare pe drumurile vieții au mai greșit și ei cumva față de copiii lor. Asta nu înseamnă însă respingera creștinescului cuvânt numit IERTARE și măcar acum, în preajma Sfintei Sărbători a Nașterii Domnului să apelăm la el, chiar dacă ușor împietrita inimă nu prea  acceptă acest atât de umanul sentiment. Gândiți-vă, totuși, că tatăl și mama sunt, pentru cei fericiți că îi mai au încă, bunurile cele mai de preț și asta nu numai că au dat viață copiilor lor, cât și pentru faptul că prin iubirea dovedită, uneori poate nu prea fericit arătată, au încercat și încearcă din răsputeri să-și ferească copiii de orice rău posibil…

    Încercați să-mi înțelegeți spusele fără supărare și fără a mă suspecta de cine știe ce intenții! Asta este convingerea unui om în vârstă ai cărui părinți sunt de multă vreme plecați la ceruri, un om al cărui suflet simte nevoia ca acum, în preajma Crăciunului, să fie apelat de copilul său cu un telefon, dar acesta nu mai poate veni nicicum deoarece acest copil se află de ani și ani în Raiul ceresc…De sunat sună telefonul, și mă mulțumește cu adevărat acest lucru, dar la capătul firului sunt rudele apropiate, nepoții, prietenii…Îi ascult cu drag, îi respect, le dăruiesc toată dragostea ce le-o port, pe mulți îi sun și eu, dar orice a-i face în asemenea situații nu poate fi comparat cu valoarea sentimentală a mesajului primit de la fiul tău, fiica ta, nora sau ginerele tău sau de la copiii acestora! Sunt sigur că veți înțelege ce am dorit a vă spune…

     Cu multă dragoste sufletească pentru toți copiii din lume și cu înțelegere deplină față de părinții nerăbdători de a primi o veste din partea copiilor, fiecare cuvințel însemnând pentru ei mult așteptata veste minunată, vă transmit cu deplină sinceritate: Sărbători fericite! 

M.m.p.(rtg) Dumitru Mihăilescu

Lasa un comentariu

Trebuie sa fii autentificat pentru a posta un comentariu.