• Foto-2

  • - CRED în datoria de a apăra teritoriul şi interesele României în orice situaţie. -

  • - CRED în obligaţia mea de a respecta cu stricteţe legile statului român. -

  • - CRED în dreptul la libertate şi siguranţă a fiecărui cetăţean al patriei noastre. -

  • - CRED în libertatea de gândire şi conştiinţă, în viaţa privată şi de familie a oricărui om. -

  • - CRED că omul trebuie să moară aşa cum s-a născut - liber şi egal în demnitate şi drepturi. -

  • - Să-mi ajute Dumnezeu ca această credinţă să nu dispară niciodată. -

Vinărie sau Mânărie, aceasta-i întrebarea…

Scris de ligammm

      Vinăriile astea nu sunt  nici de azi și nici de ieri – explica gesticulând  distinsul consumator Ottonel Doagă, omniprezentul client al cârciumii „La Barosanu”, al cărei patron, barman și chelner era doar domn’ Neculai Hulubă, un polițist șpăgar dat afară de „bun” ce-a fost și ca milițian și ca polițist.  Cei care-i  ascultau spusele lui domn’ Doagă,  erau câțiva dintre obișnuiții localului, de „meserie” paharnici, oameni dispuși a asculta cu atenție  (mai mult simulată!) pe oricine îi cinstea cu… o vodcă! Pe domn’ Doagă însă îl ascultau „pe bune”, chiar dacă acesta nu-i cinstea neapărat, pentru că fostul degustător de la crama Vârful Cucului, acum șomer cu vechime datorită faptului că devenise dezgustător de bețiv prin efect de „boală profesională”, era considerat un fel de lider al lor.

      Cu foarte mult timp înainte – și-a reluat Ottonel Doagă explicațiile – negustorii inventivi (de stat sau particulari) au demonstrat, pe gustul și pe ficatul nostru, nu al lor, că dacă, așa cum Biblia ne spune, Isus Hristos a făcut din apă vin, ei pot face din apă aur prin vânzarea de mii de hectolitri de vin fără a avea viță de vie sau măcar cele mai mici cunoștințe despre aceasta…Păi, ce credeți alde dumneavoastră, preciza domn’ Doagă destul de pornit, că pe la vinăriile astea  se comercializează vinuri adevărate? De unde, nene! Păi, astea cer un proces de fabricație serios și îndelungat, dar și un preț pe măsură. Vă spun eu, că știu cum stau lucrurile…

      – Atunci de unde atâta vin în butoaiele vinăriilor, Ottonele? întreabă curios Gogu Roată, un cetățean al locului deja nominalizat de comunitate pentru a primi diploma de „Bețivul satului”

      –  Din mânării, Gogule, înțelegi tu, din mânării, mă…

      – Adicătelea cum, domn’ Ottonel, că imi era gândul să mai cer o vodcă și nu m-am pot concentra la ce spuneai? intervenii lunganul de Marin Țoicovici, cerând explicații mai pe înțelesul său.

      – Marine, așa cum probabil a-i auzit, stimabilul Gogu Roată mi-a adresat deșteapta întrebare: de unde atâta vin în butoaie la Vinării? Fiți atenți alde dumneavoastră aicișea la ce vă spun eu: am căutat răspuns la întrebarea „de unde atâta vin în butoaiele vinăriilor?” imediat ce doctorul Pojar, cel de la Dispensarul comunal,  m-a trecut pe pastile din alea ce fac bine la ficat… Am colindat, din acel moment, nenumărate Vinării, Mustării, Cârciumi și Bodegi, scopul nefiind altul, decât documentare și iar documentare, dar nu oriunde, ci, așa cum v-ați dat seama,  la fața locului… Și, am aflat, domnilor: Din  MÂNĂRII, acesta e răspunsul la întrebarea care și-a pus-o prietenul Gogu, dar la care acum se gândește și prietenul Țoicovici, așa cum sigur o fac și colegii noștri de pahar  Chitrofonov Vasilică și  Șoimu Bică Șoimu, dar și nea Stan Clondir, care, cu toate că are 84 de ani, e nelipsit de la întâlnirile noastre… spirtuale!

     – Bine băi, Ottonele, bine că-mi ziseși vârsta, îi replică octogenarul Stan Clondir… Lasă-mă pe mine. Mai bine spune-ne care-i sicretul obținerii vinului ăla, dat la Vinării prin mânării, așa cum spui tu?

     – Nene Stane, secretul ăsta îl știut dintr-o sursă foarte autorizată, domnule. E destul de simplu: din câteva kilograme de talaș din lemn de stejar, fag sau arin, dar și cu ceva zahăr și niște extracte de plante sau chiar produse sintetice, se pot face cantități uriașe de produs vândut ca vin. Uite, să luăm ca exemplu, Muscatul Otonel, vinul ăsta care l-a îndemnat pe nașu-meu să-mi dea numele. Pentru producerea Muscatului, se bagă-n apa chioară extract de rădăcină de stânjenel, de flori de tei și de soc. Dacă ai o fântână în curte și știi să culegi plantele astea, să le conservi, să le usuci, 12 din 12 luni ale anului îl fabrici de te saturi de el…

     – Da, băi, Ottonele, se băgă în vorbă și Bică Șoimu, da cu alcoolul din vinul ăsta cum rămâne, că vorba aia, are și el ceva tărie?

     – Bică, corecția de alcool se face după fermentare, mă, pentru că falsificatorul cunoaște faptul că din mustul de struguri, din 17 grame de zahăr, prin fermentare rezultă un grad de alcool… E, v-ați prins cum stă chestiunea? Dacă da, să nu care cumva să nu mă credeți, pentru că cel ce mi-a spus asemenea adevăr este un mare un specialist în viticultură, nu un fiștecine…

    – Și tu, cum dracu a-i dat de specialistul ăsta, Ottonele? întreabă ușor dezamăgit Vasili Chitrofonov.

    – Băi, Vasili, informația nu am „receptat-o” de la oarece persoane bețive sau cine știe ce babe surde, ci prin intermediul presei, bă, că eu nu citesc doar ce scrie pe etichetele lipite pe sticlele cu trăscău, așa cum faci tu. Eu mă documentez, tăticu!

    – Păi, dacă-i așa, eu zic să-l lăsăm dracului pe Fane Bostan, ăla care a deschis Mustărie – Vinărie mai colea, lângă Primărie, și să ne vedem de treabă aici, la domn’ Hulubă, că dumnealui are un rachiu pe cinste și e și corect, că vorba aia, a fost și milițian și polițist… Ă, ce zice-ți, mai luăm o vodcă?

      Propunerea făcută de Bică Șoimu fost bine primită, de ea bucurându-se în primul rând Necului Hulubă, patronul cârciumei, care, ascultând discuția purtată de consumatorul Ottonel Doagă cu amicii săi de pahar, își vedea grav afectată propria afacere, mai ales că vinul obținut prin metoda „mânărie” nu-i era deloc străin. De ce să-l supere pe Dumnezeu, că vorba aia, îi adusese (ba chiar îi și aduce!) bani destui…

 Dumitru MIHĂILESCU 

Lasa un comentariu

Trebuie sa fii autentificat pentru a posta un comentariu.