File din istoria Corpului Maiștrilor Militari de Marină #4
Episodul 4
Existenţa motivaţiei, apariția creditelor şi a legislaţiei au făcut nu numai posibilă, dar şi necesară apariţia şcolilor pregătitoare, debutul învăţământului specific marinăresc producându-se în 1881, prin înființarea Şcolii copiilor de marină.
Evoluţia acestui învăţământ cunoaşte, printre altele, apariţia la 8 octombrie 1897 a Şcolii de marină şi a Şcolii de submecanici şi submaeştri de marină, aceasta fiind considerată precursoarea actualei Şcoli Militare de Maiştri a Forţelor Navale, instituţie pe frontispiciul căreia tronează, începând cu data de 5 octombrie 1992, numele bravului amiral Ion Murgescu, personalitate care, în perioada anilor 1888-1891, atunci când a deţinut funcţia de comandant al Marinei Militare, s-a arătat nu numai interesat, dar şi foarte insistent, argumentele sale contribuind în mod evident la apariţia şi consolidarea învăţământului specific acestei categorii de forţe.
Continuând răsfoitul filelor trecutului, ne-am apropiat de momentul 6 MAI 1909, dată reţinută de către cronicile vremii ca fiind punctul de plecare în procesul constituirii entităţii profesionale cunoscută, la începuturi, sub denumirea de Corpul Maeştrilor Militari Şefi de Specialitate.
Aflăm din îngălbenitele file ale istoriei armei, că în acele momente pregătitoare apariţiei segmentului de personal militar la care facem referire, conducerea Direcţiei 5 Marină cunoştea foarte bine faptul că relaţia umană dintre ofiţeri şi trupă – cele două categorii de personal militar existente atât în flota maritimă cât şi în cea fluvială – nu era deloc productivă şi nici nu se întrevedea îndreptarea lucrurilor.
Lipsa acestei relaţii sau, dacă vreţi, existenţa acestei relaţii însă mai mult decât încordată, se resimţea serios în pregătirea şi motivaţia profesională a celor care compuneau trupa, mulţi dintre ei provenind din rândul absolvenţilor şcolilor de specialităţi ale marinei. Lipseau acele norme legale, prin care să se poată stabili drepturile absolvenţilor şcolilor marinei. Pe lângă lipsa acestor norme, operau şi alte elemente care nu produceau decât diminuarea serioasă a motivaţiei: poziţia neclară a absolvenţilor şcolii de marină în ierarhia militară, lipsa permanentizării în serviciu, lipsa unei legi referitoare la cointeresarea din punct de vedere financiar, toate nefăcând altceva decât să întregească tabloul animozităţilor.
(va urma)